Popas de suflet la Biserica ”Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești

ISTORIA LOCALITĂȚII

Prima așezare omenească stabilă din arealul comunei Bogdănești s-a plasat pe brațul de terasă mai înalt al râului Moldova, azi, după circa 8000 de ani, depărtată de cursul schimbător al apei, la intrare în sat, în dreptul curbei la 90 de grade a drumului ce vine de la Praxia.
 

În terenurile arate din acest sit, aparținând culturii arheologige Criș, se mai găsesc așchii de roci locale, care datorită proprietăților bune de cioplire și clinaj, s-au folosit la obținerea uneltelor de piatră; dar și rare fragmente ceramice de vase puternic colorate.

Fără să știm cât a durat locuirea aici, oamenii au practicat deja o agicultură primitivă și au beneficiat și de domesticirea animalelor.

Pe creasta dealului Tolan, spre sud-estul comunei a mai existat o așezare Cucuteni (6000 de ani vechime), fără să știm dacă aici a viețuit aceeași comunitate umană din cealaltă așezare. În ternurile arate de aici se găsesc mai frecvent fragmente ceramice specifice culturii, dar și așchii de cremene produse în urma cioplirii unei game diverse de unelte și arme (vârfuri de suliță și de săgeți).
 

Ulterior, prin anii 3000 după Hristos, pe pantele line ale dealului, în direcția cursului Moldovei, s-a înfiripat o așezare aparținând culturii arheologice Sântâna de Mureș, sinteză de coabitare dintre autohtonii geți și vizigoții pătrunși dincolo de Nistru spre sfârșitul veacului III.
 

Ceramica de acum este realizată la înalte standarde arheologige, inspirată din lumea romană provincială vecină. Mare parte din vase se relizau dintr-o pastă nisipoasă cenușie.

Încheierea culturii se datorează cumplitei invazii hunice de la 376, când masele gotice se retrag fie la sud de Dunăre în Imperiu Roman, fie în Occident.
 

În zona centrală a Bogdăneștiului, în fosta grădină a lui Dumitru Ciocan, s-a descoprit ceramică medievală sec. XIV-XVI (inclusiv fragmente de buze de oale trase oblic în exterior și tăiate drept).

 

Din sec. XV datează unele bucăți de cahle de sobă cu piciorul de montare pătrat.

Cu mulți ani în urmă, săteanul amintit mai sus, azi decedat deja, afirma că aici găsise nasturi cu semnul crucii și cruciulițe de metal, descoperiri care s-ar putea asocia cu tradiția locală pe care ne-a transmis-o că aici a existat o vreme Mănăstire Râșca (Bogdănești) înainte de mutarea sa în arealul localității cu același nume din vecinătate.
 

Prin urmare, satul Bogdănești a putut fi contemporan momentului creării noului stat românesc Moldova.

Descoperirea de cahle de sobă demonstrează existența unei locuințe boierești sau ecleziastice, de rang superior.

Prima atestare documentară a satului Bogdănești îi aparține lui Dumitru Vâscan, în anul 1560 (7068) din Huși în care se menționează: ”Din mila  lui Dumnezeu, noi Alexandru Voevod, domn al țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, că, au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni sluga noastră Oancea și sora lui Cătălina, fiica Soficăi, fiica lui Toader Popșorul de bună voia lor, nesiliți de nimeni, nici asupriți și au vândut dreapta lor ocină și dedină din privilegiul de întărire ce  a avut bunicul lor  <pop>  din a patra parte de sat Bogdănești (pentru 110 zloți tătărăști).
 

Bog = Dumnezeu

Dan = uns                                   
Bogdănești = ”oamenii sau neamurile lui Bogdan”

Ești = sufix                 

”Pe la 1359, Bogdan- Vodă  se întoarce din bejenie de la Maramureș, se stabilește în târgul Baia și se face proprietar pe satul Bogdănești”  - Narcis Crețulescu